brumar

Ea se trezeşte în miez de noapte aparte, frisonând uşor din cauza răcorii nocturne care pune stăpânire pe camera cufundată în întuneric. Priveşte în jur îndelung, căutând repere cunoscute sau poate doar cuvinte potrivite:

-What are you doing?
-Just scribbling.
-Hmm?
-Writing in my notebook.
-In the dark?
-Yes.
-What about?
–Her hair was dark as night and her eyes were full of stars.
-Seriously.
-It’s strange and personal. And you probably won’t understand.
-Try me. I can close my eyes if it helps.
–Scrivere nel buio in una lingua straniera è naturale perchè tutto che facciamo è di scrivere nel buio in una lingua strana; scrivere è strano e la lingua è strana, anche la vita lo è. Cercare di vedere, provare di capire, voler vivere – and here you woke up.
-Why Italian?
-Because it’s the most foreign yet familiar tongue I know. In my mind, I actually wrote that in Swahili or Urdu or Frisian or Gujarati.
-We all speak a foreign language. Hell, we are a foreign language, to each other and to ourselves. All we do is interpret, elucidate, explain.
-Someone once told me that we are a swing. I don’t know how to explain…
–Salıncak. Savuruş.
-Pardon?
-Depends if it’s a swing chair or, you know, the one that hangs from a tree, in the countryside.
-Both are great. I have a preference for savuruş, though. It’s really swingy.
-Yeah, singy.
-Thingy.

• Posted in: Uncategorized