brumărel

În oraş luminile se sting, una câte una; oamenii se pun la adăpost, abandonând străzile ploii şi întunericului. Râuri de negură densă se preling pe clădiri, absorbite de pereţii poroşi. E o noapte fără lună, acea noapte aparte în care umbrele se odihnesc şi câinii latră abulic la cerul pustiu.

Noaptea e anotimpul singurătăţii. (Noaptea e mister oglindit.).
Noaptea e esenţa care învăluie aparenţa. (Noapteacaleidoscop.).

• Posted in: Uncategorized